Serviciul de Ambulanta Judetean Maramures

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV 'Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat' din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

    Având în vedere prevederile art. 122 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
    în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 862/2006*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare,

    ministrul sănătăţii publice şi ministrul internelor şi reformei administrative emit următorul ordin:
    *) Hotărârea Guvernului nr. 862/2006 a fost abrogată. A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 144/2010.

    ART. 1
    Se aprobă Normele de aplicare a prevederilor titlului IV 'Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat' din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevăzute în anexele nr. 1 - 11.
    ART. 2
    În înţelesul prezentului ordin, în sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi de prim ajutor calificat, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii:
    a) acces în sistemul de urgenţă - modalitatea prin care cetăţeanul anunţă o urgenţă în vederea declanşării unui răspuns din partea sistemului de intervenţie. Accesul în sistem se face de regulă prin numărul unic de apel 112;
    b) planul roşu - planul de intervenţie al serviciilor de urgenţă prespitaliceşti în cazul unor accidente colective sau al unor calamităţi cu efect limitat;
    c) planul alb - planul de răspuns al unităţilor sanitare cu paturi în cazul unui aflux masiv de pacienţi în urma unui accident colectiv, a unei calamităţi, epidemii sau pandemii;
    d) centru de informare toxicologică - un centru de apel care furnizează informaţiile şi recomandările necesare medicilor şi, eventual, populaţiei în cazul expunerii la substanţe toxice sau al ingerării unor substanţe toxice, inclusiv medicamente;
    e) staţie centrală a serviciului public de ambulanţă - unitatea în care se află sediul central al serviciului public judeţean sau al municipiului Bucureşti şi unde îşi au baza mai multe echipaje de intervenţie de asistenţă medicală de urgenţă şi transport;
    f) substaţie a serviciului public de ambulanţă - unitatea în care îşi are baza cel puţin un echipaj medical de urgenţă;
    g) punct de lucru al serviciului public de ambulanţă - unitatea în care îşi are baza cel puţin un echipaj de consultaţii de urgenţă la domiciliu sau de transport medical, fără a avea concomitent şi un echipaj medical de urgenţă;
    h) program de defibrilare - ansamblul de măsuri, mijloace şi protocoale necesar implementării, funcţionării, întreţinerii şi controlului funcţionării defibrilatoarelor.
    ART. 3
    Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative vor stabili prin ordin comun lista cu medicamente, materiale sanitare şi echipamente necesare pentru posturile medicale avansate în cazul intervenţiei în caz de accidente colective, calamităţi şi dezastre în faza prespitalicească.
    ART. 4
    Monitorizarea şi evaluarea procesului de formare în primul ajutor de bază, precum şi acreditarea/reacreditarea persoanelor şi centrelor care desfăşoară activităţi de formare în primul ajutor de bază se fac de către un organism comun, înfiinţat în condiţiile legii, de către Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
    ART. 5
    (1) Nerespectarea dispoziţiilor prezentului ordin atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală, în condiţiile legii.
    (2) În cazul unităţilor sanitare private, nerespectarea prevederilor prezentului ordin duce, după caz, la retragerea temporară sau permanentă, parţială ori totală, a autorizaţiei de funcţionare.
    ART. 6
    Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţile subordonate acestuia, autorităţile de sănătate publică şi unităţile sanitare publice şi private vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
    ART. 7
    Anexele nr. 1 - 11 fac parte integrantă din prezentul ordin.
    ART. 8
    La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 270/2004 privind asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 30 aprilie 2004, cu modificările ulterioare.
    ART. 9
    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ANEXA 1

    Normele de aplicare în domeniul primului ajutor de bază şi primul ajutor calificat

    ART. 1
    Acordarea primului ajutor de bază se face cu sau fără materiale sanitare de prim ajutor de către persoanele aflate la locul incidentului, respectând indicaţiile personalului de specialitate din dispeceratul de urgenţă până la sosirea echipajelor de intervenţie.
    ART. 2
    În lipsa indicaţiilor de specialitate, persoanele aflate la locul incidentului acordă primul ajutor de bază conform cunoştinţelor dobândite în cadrul cursurilor de prim ajutor la care au participat.
    ART. 3
    În cazul în care persoanele aflate la locul incidentului nu au cunoştinţele necesare acordării primului ajutor, şi nici nu pot obţine indicaţii de specialitate, ele acţionează pentru a îndepărta pericolul de victimă, sau, după caz, pentru a îndepărta victima de un pericol iminent şi pentru a asigura confortul victimei până la sosirea echipajelor de intervenţie, evitând efectuarea unor manevre care pot agrava situaţia pacientului.
    ART. 4
    Persoanele aflate la locul unui accident rutier vor evita scoaterea victimelor din autovehiculele accidentate cu excepţia situaţiei în care exista un pericol iminent de explozie, incendiu, înec sau prăbuşire care necesita evacuarea zonei înaintea sosirii echipajelor de intervenţie.
    ART. 5
    Persoanele aflate la locul unui accident vor evita transportul accidentaţilor cu mijloace nemedicale cu excepţia situaţiei în care ele se află în zone izolate şi nu exista posibilitatea de a accesa sistemul de urgenţă prin Numărul Unic de Apel 112 sau prin alte mijloace, sau, a situaţiei în care se impune evacuarea zonei în care se află accidentatul din cauza unui pericol iminent.
    ART. 6
    Formarea în primul ajutor de bază se face în cadrul instituţiilor de învăţământ, a şcolilor de conducere auto, a agenţilor economici şi a instituţiilor şi organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale care au această activitate în statutul lor.
    ART. 7
    Formarea în domeniul primului ajutor de bază respectă prevederile şi protocoalele existente la nivel naţional şi european şi se va desfăşura teoretic şi practic.
    ART. 8
    Furnizorii care desfăşoară cursuri de prim ajutor de bază au personal pregătit precum şi echipamentele şi materialele necesare efectuării cursurilor teoretice şi practice în acest domeniu.
    ART. 9
    Formarea în primul ajutor de bază include cel puţin următoarele aspecte:
    a) recunoaşterea urgenţelor cu risc vital, inclusiv a stopului cardio-respirator
    b) accesarea şi activarea sistemului de urgenţă prin numărul de apel unic de urgenţă 112
    c) acordarea primului ajutor de bază până la sosirea echipajelor de intervenţie în următoarele situaţii: stop cardio-respirator, corpi străini în căile respiratorii, hemoragii, fracturi, plăgi, arsuri termice şi chimice inclusiv la nivelul ochilor, accidente rutiere, înec, electrocutare, alterarea stării de conştienţă la pacienţii cu respiraţie prezentă
    d) facultativ cursurile de prim ajutor de bază pot include şi formarea în utilizarea defibrilatorului semi-automat.
    ART. 10
    (1) Pe lângă defibrilatoarele semiautomate aflate în dotarea echipajelor de prim ajutor calificat şi a echipajelor de asistenţă medicală de urgenţă, în spaţiile publice şi instituţiile aglomerate pot exista programe de defibrilare semiautomată accesibile publicului cu condiţia ca în locaţiile respective să existe persoane instruite în utilizarea acestor defibrilatoare şi cel puţin o persoană să fie prezentă şi reperabilă permanent în aceste locaţii.
    (2) Responsabilitatea programului prevăzut la alin. (1) este atribuită unei persoane desemnate în acest scop, care va duce la îndeplinire toate componentele programului de defibrilare.
    ART. 11
    (1) Defibrilatoarele semiautomate pot exista şi la bordul aeronavelor şi navelor cu condiţia existenţei, la bordul navelor respective, a cel puţin unei persoane uşor reperabile, instruită în utilizarea lor.
    (2) Defibrilatoarele semiautomate au instrucţiunile de utilizare scrise în limba română.
    (3) Instrucţiunile vizuale şi auditive ale defibrilatoarelor semiautomate sunt în limba română.
    (4) În zonele de graniţă, instrucţiunile scrise ale defibrilatoarelor vor fi şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
    (5) În localităţile cu minorităţi etnice, instrucţiunile scrise ale defibrilatoarelor sunt şi în limba minorităţii etnice din localitatea sau zona respectivă.
    ART. 12
    Defibrilatoarele semiautomate au capacitatea de înregistrare şi păstrare a datelor privind evenimentele petrecute în vederea analizei retroactive a cazurilor la care au fost utilizate.
    ART. 13
    Utilizarea defibrilatoarelor semiautomate este obligatorie în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat.
    ART. 14
    Echipajele de prim ajutor calificat utilizează defibrilatorul semiautomat pe baza cunoştinţelor teoretice şi practice obţinute în cadrul cursurilor de pregătire specifice.
    ART. 15
    Modificarea protocoalelor de resuscitare şi de utilizare a defibrilatoarelor semiautomate se comunică în scris echipajelor de prim ajutor calificat printr-un ordin al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 16
    Primul ajutor calificat este acordat în echipă, într-un cadru instituţionalizat, de către personalul paramedical aparţinând Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă sau altor instituţii care, conform prevederilor legislative, au dreptul de a avea această categorie de personal.
    ART. 17
    (1) Procesul acordării primului ajutor calificat este monitorizat de către unităţile aparţinând Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, cel puţin la nivel judeţean, precum şi la nivelul municipiului Bucureşti.
    (2) Monitorizarea se face de către asistenţi medicali pregătiţi în acest scop, care aparţin Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, în colaborare cu medicii şefi SMURD la nivelul fiecărui judeţ şi sub coordonarea medicului şef SMURD din centrul regional.
    (3) Asistenţii medicali prevăzuţi la alin. (2) răspund şi de formarea continuă a personalului paramedical din structura unităţii în care activează precum şi din structura unităţilor SMURD aparţinând autorităţilor publice locale din judeţul respectiv, pe baza unui program propus de Inspectorul Şef al Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă în colaborare cu medicul şef al regiunii şi aprobat de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    (4) Monitorizarea acordării primului ajutor calificat de către echipajele formaţiunilor pentru situaţii de urgenţă aflate în structura autorităţilor publice locale sau judeţene, precum şi formarea continuă a acestora, este asigurată de asistenţii medicali din cadrul Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă în colaborare cu medicul şef SMURD de la nivelul judeţului respectiv şi sub directa coordonare a medicului şef SMURD de la nivel regional.
    ART. 18
    Acordarea primului ajutor calificat se face pe bază de protocoale şi proceduri precum şi pe baza indicaţiilor medicale la distanţă, atunci când este utilizat sistemul de telemedicină.
    ART. 19
    (1) Echipajul de prim ajutor calificat este coordonat pe durata programului de lucru de către un comandant de echipaj care asigură respectarea protocoalelor şi a procedurilor în acest domeniu.
    (2) Fişa de post a comandantului echipajului de prim ajutor calificat se elaborează în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi se aprobă de către Inspectorul General.
    ART. 20
    Echipajele de prim ajutor calificat sunt astfel organizate încât să se asigure îndeplinirea indicatorilor de timp prevăzuţi de lege luând în considerare şi structura şi capacitatea de intervenţie a serviciilor de ambulanţă din zona de competenţă. Echipajele de prim - ajutor calificat sunt clasificate după cum urmează:
    a) echipaje de prim ajutor calificat cu capacitate de evacuare a pacientului utilizând ambulanţe tip B2.
    b) echipaje de prim ajutor calificat fără capacitate de evacuare a pacientului utilizând diferite mijloace de intervenţie specifice activităţii Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă care au atât dotarea specifică acordării primului ajutor calificat cât şi personalul instruit. Astfel de echipaje intervin la urgenţele medicale într-o zonă astfel definită încât timpul de sosire să fie de cel mult 8 minute de la plecarea la solicitare. Misiunea prioritară a acestor mijloace de intervenţie rămâne cea de bază, conform organigramelor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 21
    (1) În localităţile unde nu există unităţi ale Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, echipajele de prim ajutor calificat fac parte din structura formaţiunilor voluntare pentru situaţii de urgenţă fiind subordonaţi operativ şi profesional Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.
    (2) Funcţionarea echipajelor prevăzute la alin. (1) poate fi asigurată şi de către personal detaşat al Inspectoratelor Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 22
    Echipajele de prim ajutor calificat intervin într-o zonă de competenţă bine definită, în caz de necesitate fiind posibilă intervenţia lor şi în zonele limitrofe zonei de intervenţie.
    ART. 23
    Echipajele de prim ajutor calificat pot fi direcţionate către zone afectate de calamităţi sau la accidente colective aflate în locaţii din afara zonei de competenţă, sau din afara zonei limitrofe zonei de competenţă, la ordinul Inspectorului Şef al Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sau al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 24
    Alertarea echipajelor de prim ajutor calificat se face de către dispeceratele medicale, dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, dispeceratele integrate sau de către Centrele Unice de Apel de Urgenţă 112, pe baza indexului din anexa nr. 9 a prezentului ordin. Indexul de codificare al urgenţelor şi regulamentul de alocare al resurselor şi mijloacelor de intervenţie după gradul de urgenţă se implementează în cadrul platformei destinate dispecerizării apelurilor de urgenţă prin sistemul unic de apel 112.
    ART. 25
    În cazurile de cod roşu prevăzute în anexa nr. 9 a prezentului ordin, alertarea echipajelor de prim ajutor calificat este obligatorie ca echipaj de prim-răspuns, realizându-se în cel mai scurt timp posibil, chiar şi în cursul preluării apelului, fie de către operatorul 112, dispecerul medical sau de către cel din cadrul structurii Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, fără a fi necesară aprobarea medicului coordonator din cadrul dispeceratului medical.
    ART. 26
    (1) În cazurile de cod galben prevăzute în anexa nr. 9 a prezentului ordin, alertarea echipajelor de prim ajutor calificat este obligatorie, dacă ele sunt cele mai apropiate echipaje de locul solicitării respective, fără a fi necesară aprobarea medicului coordonator din cadrul dispeceratului medical.
    (2) Este interzisă utilizarea echipajelor de prim ajutor calificat în cazul intervenţiilor de cod verde sau în cazul transferurilor interspitaliceşti.
    ART. 27
    Este interzisă utilizarea echipajelor de tip A1 şi A2 din structura serviciilor publice de ambulanţă ca echipaje de urgenţă cu excepţia următoarelor situaţii:
    a) nu există niciun echipaj de prim ajutor calificat sau echipaj medical de urgenţă disponibil pentru a interveni în timp util.
    b) accident colectiv care necesită intervenţia mai multor echipaje iar capacitatea de intervenţie a serviciilor de urgenţă prespitalicească este depăşită.
    c) accident sau incident care implică mai multe persoane care necesită transport nemedicalizat.
    ART. 28
    Trimiterea excepţională a unui echipaj tip A la un caz de urgenţă este urmată în mod obligatoriu de trimiterea unui echipaj de prim ajutor calificat sau/şi un echipaj medical de urgenţă.
    ART. 29
    Trimiterea în sprijinul echipajelor de prim ajutor a unuia sau a mai multor echipaje medicale de urgenţă se face în următoarele situaţii:
    a) din informaţiile obţinute rezultă necesitatea trimiterii imediate a unui echipaj medical de urgenţă sau a mai multor echipaje fără aşteptarea informaţiilor din partea echipajului sau a echipajelor de prim ajutor.
    b) echipajul de prim ajutor nu are capacitate de evacuare/transport a pacientului.
    c) informaţiile obţinute radio-telefonic sau prin sistemul de telemedicină, de la echipajul de prim ajutor calificat aflat la locul solicitării denotă necesitatea trimiterii unui echipaj medical de urgenţă.
    d) echipajul de prim ajutor calificat solicită sprijinul unui echipaj medical de urgenţă.
    ART. 30
    Monitorizarea continuă, din punct de vedere operativ, a activităţii echipajelor de prim ajutor calificat în teren se face de către dispeceratele medicale precum şi de către dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă. Această monitorizare este efectuată de către dispeceratele integrate, acolo unde ele există.
    ART. 31
    Personalul implicat în acordarea primului ajutor calificat este personal angajat sau voluntar în cadrul Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, a Formaţiunilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă sau în cadrul instituţiilor de profil abilitate prin lege să înfiinţeze astfel de echipaje.
    ART. 32
    Persoanele care activează ca personal angajat în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat îndeplinesc următoarele condiţii minime la momentul începerii activităţii în cadrul acestor echipaje:
    a) absolvent de liceu sau al unei şcoli profesionale.
    b) apt fizic şi psihic în vederea îndeplinirii misiunilor specifice.
    c) absolvent al unui curs de prim ajutor calificat.
    ART. 33
    Echipajele de prim ajutor calificat utilizează următoarele mijloace de intervenţie:
    a) ambulanţe tip B2
    b) autospeciale de intervenţie fără capacitate de transport pacient, cu echipamente de prim ajutor şi defibrilator semiautomat.
    c) alte mijloace de intervenţie specifice Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă cu echipamente de prim ajutor şi defibrilator semiautomat.
    ART. 34
    Dotarea echipelor de prim-ajutor calificat se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    ART. 35
    Formarea personalului paramedical în acordarea primului ajutor calificat se face în cadrul centrelor de formare naţionale, regionale şi locale din structura Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 36
    Programul de pregătire prevăzut în anexa nr. 10 al prezentului ordin va fi revizuit anual de către o comisie mixtă din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Sănătăţii Publice în vederea actualizării atât a protocoalelor cât şi a noţiunilor teoretice şi practice din cadrul cursurilor de pregătire.
    ART. 37
    Modificările programei analitice sunt aduse la cunoştinţa centrelor de formare prin ordin al Inspectorului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 38
    La nivel judeţean al municipiului Bucureşti precum şi regional, există proceduri de control şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor acordate de echipajele de prim ajutor calificat care includ dar nu se limitează la:
    a) analiza periodică retroactivă a activităţii fiecărui echipaj în parte.
    b) analiza cazurilor în care s-au produs decese în faza prespitalicească.
    c) analiza rapoartelor şi datelor obţinute din sistemele GPS.
    d) analiza rapoartelor şi datelor obţinute din sistemele de transmisie de date medicale la distanţă.
    e) analiza rapoartelor şi datelor înmagazinate în aparatura de defibrilare semiautomată.
    ART. 39
    Responsabilitatea monitorizării şi îmbunătăţirii calităţii în cadrul SMURD revine Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă sau cel al Municipiului Bucureşti împreună cu medicii şefi la nivel judeţean precum şi la nivel regional, după caz.

    ANEXA 2

    Normele de aplicare în domeniul asistenţei publice integrate de urgenţă

    ART. 1
    Acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă la nivel prespitalicesc este asigurată de:
    a) serviciile de ambulanţă judeţene şi al Municipiului Bucureşti, prin echipaje medicale de urgenţă şi echipaje de consultaţii de urgenţă la domiciliu
    b) inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă în colaborare cu spitalele judeţene, spitalele din municipiul Bucureşti, Inspectoratul de Aviaţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi cu autorităţile publice locale după caz, prin: echipaje integrate de terapie intensivă mobilă şi echipaje aeriene şi navale de salvare.
    ART. 2
    Intervenţia integrată la urgenţele medicale în faza prespitalicească este asigurată concomitent, succesiv sau independent, la următoarele nivele:
    a) primul-ajutor calificat, asigurat de echipaje cu instruire specifică în primul ajutor calificat.
    b) consultaţiile de urgenţă la domiciliu, asigurate de medici de medicină generală, medici în specialităţile: medicină internă, pediatrie şi medici rezidenţi începând cu anul III de pregătire în specialităţile menţionate cu acordul directorului sau coordonatorului de programe sub coordonarea dispeceratelor medicale ale serviciilor publice de ambulanţă sau a dispeceratelor integrate acolo unde există.
    c) asistenţa medicală de urgenţă la nivel de echipaj condus de un asistent medical cu pregătire specifică în acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
    d) asistenţa medicală de urgenţă la nivel de echipaj condus de medic cu competenţa/atestat în medicina de urgenţă, sau de medic specialist sau primar în medicina de urgenţă fără loc de muncă într-o unitate de primiri urgenţe.
    e) terapia intensivă mobilă la nivel de medic rezident începând cu anul III/medic specialist sau primar în medicina de urgenţă sau anestezie terapie intensivă cu loc de muncă de bază în cadrul unui spital.
    ART. 3
    Personalul care participă la acordarea asistenţei publice integrate de urgenţă prespitalicească, la toate nivelurile ei, include următoarele categorii:
    a) Medici cu specialitatea medicină de urgenţă
    b) Medici cu specialitatea anestezie terapie intensivă
    c) Medici cu competenţa/atestat în medicina de urgenţă prespitalicească
    d) Medici de familie sau de medicină generală
    e) Medici rezidenţi în specialitatea medicină de urgenţă, sau anestezie terapie intensivă începând cu semestrul II al anului III de pregătire, cu acordul directorului sau coordonatorului programului de rezidenţiat.
    f) Medici rezidenţi în specialitatea medicină de familie şi medicină internă începând cu semestrul I din anul III de pregătire cu acordul directorului sau coordonatorului programului de rezidenţiat.
    g) Asistenţi medicali cu atestate/cursuri în acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
    h) Personal paramedical cu instruire specifică în domeniul acordării primului ajutor calificat şi al asistenţei medicale de urgenţă în echipă.
    i) Ambulanţieri cu instruire specifică în acordarea primului ajutor de bază şi al asistenţei medicale de urgenţă în echipă.
    j) Voluntari cu instruire specifică în acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi a primului ajutor calificat în echipă.
    ART. 4
    Asistenţa medicală publică de urgenţă prespitalicească este coordonată la nivel judeţean sau regional după unul din următoarele modele:
    a) de către dispeceratele medicale ale serviciilor judeţene de ambulanţă acolo unde nu funcţionează echipaje SMURD,
    b) prin colaborarea dintre dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanţă cu cele ale Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă acolo unde funcţionează mai multe echipaje SMURD.
    c) de către dispeceratele integrate acolo unde există.
    ART. 5
    Activitatea dispeceratelor medicale este coordonată de cel puţin un medic coordonator.
    ART. 6
    Acolo unde există dispecerate integrate, asistenţa medicală publică de urgenţă prespitalicească este coordonată în întregime de structurile respective, serviciile medicale de urgenţă prespitalicească fiind permanent reprezentate în cadrul dispeceratului integrat de un medic coordonator aparţinând serviciului de ambulanţă sau SMURD.
    ART. 7
    Dispeceratele integrate pot asigura şi coordonarea regională totală sau parţială a resurselor medicale şi de prim ajutor calificat ale mai multor judeţe sau entităţi administrative.
    ART. 8
    (1) În cazul coordonării echipajelor de prim ajutor prin dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, coordonarea medicală a echipajelor poate fi efectuată de către un medic de gardă din Unitatea de Primiri Urgenţe care răspunde de echipajele respective din punct de vedere medical.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), trimiterea echipajelor la intervenţii se face de către personalul din cadrul dispeceratelor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă în baza unor protocoale prestabilite.
    ART. 9
    Printre atribuţiile principale ale medicului coordonator se includ:
    a) urmărirea intervenţiilor care au loc în faza prespitalicească şi coordonarea acestora
    b) triajul solicitărilor în cazul în care numărul de solicitări depăşeşte resursele disponibile.
    c) gestionarea din punct de vedere medical a activităţii echipajelor medicale de urgenţă.
    d) solicitarea declanşării planului roşu şi/sau planului alb în caz de accidente colective/calamităţi.
    e) raportarea evenimentelor cu multiple victime.
    f) raportarea evenimentelor şi a situaţiilor care necesită implicarea resurselor judeţene din mai multe substaţii, sau care pot necesita implicare regională sau naţională.
    ART. 10
    Activitatea de coordonare poate fi îndeplinită temporar, cu aprobarea Autorităţii de Sănătate Publică din regiunea, judeţul sau municipiul respectiv, de un asistent medical coordonator cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească, dacă:
    a) nu exista medic care să ocupe funcţia respectivă
    b) exista lipsa temporară de medici în cadrul serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească.
    ART. 11
    Medicul sau asistentul coordonator din cadrul dispeceratului integrat de urgenţă are obligaţia de a respecta toate protocoalele şi procedurile stabilite la nivelul dispeceratului respectiv şi de a dirija resursele disponibile, luând în considerare interesul pacientului şi resursele respective.
    ART. 12
    (1) Alertarea întârziată sau evitarea alertării unor echipaje de prim ajutor, sau de asistenţa medicală de urgenţă, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform legii.
    (2) În cazul în care alertarea întârziată sau evitarea alertării prevăzută la alin. (1) duce la consecinţe grave asupra vieţii sau integrităţii uneia sau mai multor persoane, cazul este deferit autorităţilor competente în vederea investigării acestuia şi luării măsurilor necesare, administrative, civile şi/sau penale.
    ART. 13
    Triajul apelurilor şi stabilirea priorităţilor se face, după caz, de către dispeceratele medicale, de către dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă sau de către cele integrate în conformitate cu algoritmul din anexa nr. 9 la prezentul ordin din cadrul platformei destinate dispecerizării apelurilor de urgenţă prin sistemul unic de apel 112.
    ART. 14
    Dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă pot alerta direct echipajele de prim ajutor calificat pentru cazurile în care se bănuieşte că viaţa uneia sau mai multor persoane se află în pericol, informând dispeceratul medical al serviciului judeţean de ambulanţă sau cel al municipiului Bucureşti.
    ART. 15
    În vederea alertării echipajelor de intervenţie, criteriile sunt următoarele:
    a) tipul evenimentului şi codul acestuia (roşu, galben sau verde)
    b) echipajul cel mai apropiat
    c) echipajul cel mai competent
    d) mijlocul de intervenţie cel mai potrivit
    ART. 16
    În cazul echipajelor de prim ajutor calificat, ele vor fi alertate în cel mult 45 secunde de la apel, în cazurile în care se bănuieşte că o persoană sau mai multe persoane se află într-o situaţie care implică un risc vital, fiind posibilă alertarea concomitentă şi a unui echipaj medical de urgenţă care deţine competenţa pentru cazul respectiv sau aşteptarea unor informaţii suplimentare din partea echipajului de prim ajutor.
    ART. 17
    În cazul în care echipajul de prim ajutor este la distanţă mare de echipajele de asistenţă medicală de urgenţă, medicul coordonator poate decide evacuarea pacientului către cel mai apropiat spital de către echipajul de prim ajutor sau deplasarea echipajului la întâlnire cu echipajul medical de urgenţă. În cazul unor distanţe mari şi a disponibilităţii intervenţiei pe calea aerului, medicul va solicita intervenţia unui echipaj aerian de salvare.
    ART. 18
    În cazul în care intervin echipajele de prim ajutor calificat care au capacitate de evacuare, şi se dovedeşte că intervenţia echipajelor medicale de urgenţă nu este necesară, cele din urmă vor fi dirijate la alte solicitări sau disponibilizate, rămânând ca echipajul de prim ajutor să asigure evacuarea pacientului la cel mai apropiat spital sau la spitalul indicat de medicul coordonator din cadrul dispeceratului medical sau cel integrat.
    ART. 19
    Echipajele medicale de urgenţă au obligaţia de a informa medicul coordonator de starea pacientului la care au intervenit iar medicul coordonator are obligaţia de a asigura trimiterea echipajului cel mai competent în sprijinul echipajului aflat la locul intervenţiei dacă acest lucru se impune.
    ART. 20
    Şeful echipajului medical de urgenţă are obligaţia de a solicita sprijinul unui echipaj de nivel de competenţă superioară, în cazul în care pacientul la care se află necesita intervenţia unui astfel de echipaj.
    ART. 21
    Principiile de coordonare şi dispecerizare a echipajelor din cadrul sistemului public de asistenţă medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat corelate cu codul alocat cazurilor, sunt prevăzute în anexa nr. 9 a prezentului ordin.
    ART. 22
    (1) Coordonarea, monitorizarea şi gestionarea intervenţiilor în faza prespitalicească se poate realiza utilizând sistemul de telemedicină pentru transmiterea datelor între ambulanţe şi centrele de recepţie a datelor.
    (2) Sistemul de telemedicină prevăzut la alin. (1) asigură transmisia a cel puţin 4 parametri:
    a) electrocardiograma în 12 derivaţii
    b) ritm cardiac în timp real
    c) pulsoximetrie în timp real
    d) tensiune arterială
    (3) Transmiterea datelor, în conformitate cu alin. (1), are două componente:
    a) componenta de colectare/transmisie de date în timp real utilizând aparatura de pe ambulanţele de tip B
    b) componenta de recepţie şi analiză a datelor în Unităţile de Primiri Urgenţe din centrele regionale sau a celor numite de către MSP.
    (4) Sistemul de calcul şi baza de date a sistemului de telemedicină utilizat în faza prespitalicească este gestionat de administratorul Sistemului Naţional Unic pentru Apelul de Urgenţă 112, respectiv Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
    (5) Între punctul de trimitere a datelor şi cel de primire şi analiză există legătura radio şi legătura telefonică pentru comunicare voce.
    (6) În cazul lipsei legăturii radio, se face legătura telefonică cu sprijinul Centrului de Apel Unic 112 sau a Dispeceratului Integrat, în cazul în care acesta există.
    (7) Echipajele de prim ajutor calificat şi echipajele medicale de urgenţă de tip B2 au obligaţia de a transmite datele medicale ale pacientului în următoarele situaţii:
    a) pacientul are dureri precordiale, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, electrocardiograma în 12 derivaţii, pulsoximetrie, tensiune arterială;
    b) pacientul are ritmul/pulsul neregulat, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, pulsoximetrie, tensiune arterială, electrocardiogramă în 12 derivaţii (la solicitarea medicului);
    c) pacientul este tahicardic > 120/minut, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, pulsoximetrie, tensiune arterială, electrocardiogramă în 12 derivaţii (la solicitarea medicului)
    d) pacientul este bradicardic < 60/minut, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, electrocardiogramă în 12 derivaţii, pulsoximetrie, tensiune arterială;
    e) pacientul este inconştient, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, pulsoximetrie, tensiune arterială, electrocardiogramă în 12 derivaţii (la solicitarea medicului);
    f) pacientul este în stop cardio-respirator, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, pulsoximetrie, tensiune arterială, electrocardiogramă în 12 derivaţii (la solicitarea medicului)
    g) pacientul este cu tensiunea arterială sistolică < 90 mmhg, iar în acest caz vor fi transmise următoarele date: ritm cardiac, pulsoximetrie, tensiune arterială, electrocardiogramă în 12 derivaţii (la solicitarea medicului).
    (8) Pe lângă transmiterea datelor menţionate la alin. (7), echipajele de intervenţie ale ambulanţelor de tip B2 comunică următoarele informaţii minime telefonic sau radio-telefonic:
    a) vârsta pacientului
    b) sexul pacientului
    c) starea generală a pacientului: dacă este cooperant/confuz/agitat/inconştient, dacă este căzut - culcat/în picioare, precum şi scorul Glasgow al pacientului
    d) culoarea tegumentelor şi a mucoaselor
    e) tegumentele uscate/pacientul transpirat
    f) pacientul respiră normal/dispneic - frecvenţa respiratorie
    g) pacientul este/nu este ortopneic
    h) starea motorie a pacientului: dacă se mişcă toate membrele, dacă este paralizat sau nu mişcă un membru sau o parte a corpului.
    i) Pacientul prezintă leziuni traumatice şi dacă da, se comunică: localizarea acestora, dacă pacientul sângerează şi localizarea sângerării, dacă pacientul are posibile fracturi închise/deschise
    j) circumstanţele producerii evenimentului
    (9) Echipajele medicale de urgenţă ale ambulanţelor de tip B1 pot transmite datele către centrele de recepţie în cazul în care medicul din echipajul respectiv consideră necesară consultarea unui coleg din cadrul centrului de recepţie/analiză a apelurilor.
    (10) Sistemul de telemedicină prevăzut la alin. (1) asigură înregistrarea şi stocarea datelor medicale şi voce pentru o durată de cel puţin o lună.
    (11) Unităţile de Primiri Urgenţe care asigură recepţia şi analiza datelor sunt următoarele:
    a. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti.
    b. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Spiridon Iaşi.
    c. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
    d. UPU din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
    e. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş.
    f. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca.
    g. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
    h. UPU-SMURD din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti.
    (12) Recepţia şi analiza datelor poate fi efectuată şi în alte Unităţi de Primiri Urgenţe dacă volumul activităţii într-o regiune depăşeşte capacitatea de recepţie a Unităţii de Primiri Urgenţe desemnate în aliniatul 11 al prezentului ordin. În astfel de situaţii se stabileşte Unitatea de Primiri Urgenţe care urmează să funcţioneze ca al doilea centru de recepţie într-o anumită regiune prin acordul comun dintre unitatea regională şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.
    (13) Primirea şi analizarea datelor se face de către un medic specialist în medicina de urgenţă sau ATI sau de către un medic rezident în semestrul II al anului III, anul IV sau V, din specialităţile sus menţionate cu acordul directorului programului de rezidenţiat.
    (14) În cazul în care recepţionarea şi analiza datelor este asigurată de către un medic rezident, acesta, în limita posibilităţilor, se va consulta cu un medic specialist în cazul în care există suspiciunea unor modificări patologice ale parametrilor transmişi sau în cazul în care se consideră necesară administrarea unor medicamente sau a efectuării unor manevre, cu excepţia cazului în care pacientul se află în stop cardio-respirator, situaţie în care este obligatorie comunicarea imediată a indicaţiilor către echipajele de prim ajutor sau către cele medicale de urgenţă.
    ART. 23
    (1) Centrele de primire şi analiză a datelor din cadrul spitalului Clinic Judeţean Târgu Mureş şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti au în structură centre de expertiză şi informare în toxicologie, utilizând un sistem de calcul dedicat, integrat în sistemul 112.
    (2) Centrele de expertiză şi informare toxicologică sunt coordonate de farmacişti/farmacist clinician aflaţi în structura Unităţilor de Primiri Urgenţe din spitalele respective, asigurând permanenţa în cadrul centrelor respective şi colaborând cu medicii de gardă din cadrul centrelor de recepţie şi analiză a datelor, pentru a asigura sprijin unităţilor sanitare şi, după caz, populaţiei, din regiunea/regiunile arondate.
    (3) Abonamentul anual al bazei de date necesară funcţionării centrelor de informare toxicologică se asigură din bugetul Ministerului Sănătăţii Publice, în cadrul bugetului Unităţilor de Primiri Urgenţe.
    ART. 24
    Centrele de expertiză şi informare toxicologică au arondate următoarele regiuni:
    a) centrul din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti: regiunea arondată centrului regional Bucureşti, regiunea arondată centrului regional Craiova şi regiunea arondată centrului regional Constanţa
    b) centrul din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş: regiunea arondată centrului regional Mureş, regiunea arondată centrului regional Cluj, regiunea arondată centrului regional Timiş şi regiunea arondată centrului regional Iaşi.
    ART. 25
    Asigurarea permanenţei în cadrul centrelor de recepţie/analiză a datelor şi a celor care au în structură punctele de informare toxicologică se face în ture sau prin linii de gardă distincte asigurate de medici specialişti, rezidenţi şi, în cazul centrelor care au în structură puncte de expertiză/informare toxicologică, farmacişti. În Unităţile de Primiri Urgenţe cu mai multe linii de gardă, asigurarea permanenţei poate fi efectuată concomitent de către unul dintre medicii aflaţi în Unităţile de Primiri Urgenţe.
    ART. 26
    (1) Echipajele de intervenţie din cadrul serviciilor publice de urgenţă prespitalicească, inclusiv cele de prim ajutor, au obligaţia să completeze fişa medicală potrivită nivelului de competenţă al echipajului pentru fiecare pacient asistat.
    (2) Fişa medicală se completează cel puţin în două exemplare, din care un exemplar este predat Unităţii de Primiri Urgenţe după ce a fost aplicată semnătura şefului de echipaj şi, după caz, parafa acestuia şi un exemplar este păstrat de către echipajul prespitalicesc urmând a fi arhivat la nivelul serviciului de care aparţine în conformitate cu prevederile legale în vigoare. În cazul în care pacientul rămâne la domiciliu ambele exemplare vor fi arhivate în cadrul serviciului de urgenţă prespitalicească.
    (3) Pentru echipajele conduse de medic se completează fişa medicală din anexa nr. 7 a prezentului ordin.
    (4) Pentru echipajele conduse de asistent medical sau paramedic, se completează fişa medicală din anexa nr. 8 a prezentului ordin.
    (5) În cazul în care intervin mai multe echipaje la un pacient, fiecare echipaj este obligat să completeze o fişă pentru pacientul respectiv specificând că a intervenit în sprijinul unui alt echipaj sau, după caz, că echipajul respectiv a fost sprijinit de un alt echipaj, menţionând şi datele de identificare ale echipajului respectiv.
    (6) În cazul intervenţiei la un accident colectiv, fiecare echipaj completează fişa pentru pacienţii asistaţi direct de către echipajul respectiv.
    (7) În cazul intervenţiei la un accident colectiv, echipajele medicale cu medic au obligaţia de a completa o fişă pentru fiecare pacient consultat de medicul din echipaj sau de a consemna constatările în fişa echipajului de prim ajutor sau în fişa echipajului medical cu asistent aplicând semnătura medicului şi parafa acestuia.
    (8) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat şi din cadrul echipajelor medicale de urgenţă au obligaţia de a preda la Unitatea de Primiri Urgenţe o copie a fişei medicale.
    (9) În cazul refuzului pacientului de a fi transportat la spital echipajul medical sau cel de prim ajutor calificat are obligaţia să obţină, pe fişa medicală, semnătura pacientului, a unui membru de familie sau a unui martor, specificând faptul că pacientul refuză transportul suportând consecinţele şi comunicând dispeceratului medical sau integrat.
    (10) În cazul în care pacientul este găsit decedat/decedat în prezenţa echipajului, la locul intervenţiei se va lăsa un exemplar poliţiei sau membrilor de familie.
    ART. 27
    La nivel spitalicesc asistenţa medicală publică de urgenţă este asigurată de spitalele de urgenţă, spitalele şi institutele de specialitate, spitalele judeţene şi locale, asigurarea îngrijirilor necesare la nivelul de competenţă al unităţii sanitare respective fiind obligatorie. Aceste îngrijiri vor fi acordate până la stabilizarea, în limita posibilităţilor, a pacientului şi transferul, dacă este necesar, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, către spitalele de urgenţă sau de specialitate care deţin competenţele necesare continuării îngrijirilor.
    ART. 28
    (1) Categoriile de spitale publice şi clasificarea pe baza căreia se stabilesc acestea, din punctul de vedere al capacităţii şi competenţei de acordare a asistenţei medicale de urgenţă sunt prevăzute în Ordinul nr. 1764/2006 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgenţă locale, judeţene şi regionale din punctul de vedere al competenţelor, resurselor materiale şi umane şi al capacităţii lor de a asigura asistenţa medicală de urgenţă şi îngrijirile medicale definitive pacienţilor aflaţi în stare critică.
    (2) Regulile de arondare a spitalelor de nivel de competenţă IV, III şi II la spitalele regionale de nivel de competenţa I sunt prevăzute în Ordinul nr. 1765/2006 privind arondarea judeţelor la centrele regionale, luându-se în considerare regiunile de dezvoltare socioeconomică din care fac parte, precum şi distanţele aeriene şi terestre dintre un spital judeţean şi un anumit centru regional.
    ART. 29
    Clasificarea, organizarea, conducerea şi modul de finanţare al unităţilor şi compartimentelor de primiri urgenţe se face în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu Ordinul nr. 1706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 30
    (1) La nivel prespitalicesc, asistenţa medicală de urgenţă este organizată sub forma serviciilor judeţene sau regionale publice, cu staţii centrale şi substaţii sau puncte de lucru, după caz, organizate la nivel urban şi rural.
    (2) În mediul urban, asistenţa medicală de urgenţă este organizată după cum urmează:
    a) staţie centrală sau substaţie în cazul serviciului de ambulanţă, având echipaj/echipaje medicale de urgenţă şi echipaj/echipaje de consultaţii la domiciliu.
    b) staţiile serviciilor de ambulanţă sunt organizate în două compartimente în conformitate cu prevederile legale fiind permis ca în cadrul unei staţii să funcţioneze doar echipaje medicale de urgenţă şi/sau de consultaţii de urgenţă la domiciliu, dar, în acelaşi timp este interzis ca în cadrul unei staţii să funcţioneze doar echipaje de transport sanitar cu ambulanţe tip A1 sau A2.
    c) echipajele de prim ajutor calificat, integrate organic în subunităţile de intervenţie ale serviciilor de urgenţă profesioniste, subordonate Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, în cazul SMURD.
    d) echipajele de terapie intensivă mobilă, inclusiv echipajele de medicină de urgenţă, organizate la nivelul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti, în cazul SMURD.
    (3) În mediul rural, asistenţa medicală de urgenţă este organizată, după cum urmează:
    a) substaţie sau punct de lucru în cazul serviciului de ambulanţă, deţinând cel puţin un echipaj medical de urgenţă funcţional în regim continuu utilizând ambulanţe tip B sau C2 în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    b) substaţie sau punct de lucru în cazul serviciului de ambulanţă, deţinând cel puţin un echipaj de consultaţii de urgenţă la domiciliu funcţional, fiind interzis ca o substaţie a unui serviciu de ambulanţă să funcţioneze cu echipaje de transport sanitar fără cel puţin un echipaj medical de urgenţă sau de consultaţii de urgenţă la domiciliu, concomitent în cadrul aceleiaşi substaţii.
    c) echipajele de prim ajutor calificat, care să fie constituite fie ca puncte de lucru independente, fie aparţinând unor subunităţi din cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene şi sunt dislocate în alte localităţi decât cele în care acestea îşi au sediul, în cazul SMURD.
    ART. 31
    (1) La nivel spitalicesc, asistenţa medicală publică de urgenţă este asigurată la nivelul spitalelor judeţene de urgenţă, a spitalelor municipale şi orăşeneşti la nivelul de competenţă al fiecărui spital până la stabilizarea pacientului şi asigurarea, inclusiv, a tratamentului definitiv al acestuia, sau până la stabilizarea şi organizarea transferului acestuia la o unitate sanitară cu competenţa necesară asigurării tratamentului definitiv cazului respectiv.
    (2) La nivelul spitalelor judeţene de urgenţă există Unităţi de Primiri Urgenţe care au responsabilitatea primirii, trierii, investigării, stabilizării şi asigurării tratamentului definitiv sau transferului, după caz, a pacienţilor.
    (3) Transferul/trimiterea/internarea pacienţilor în vederea asigurării tratamentului definitiv se poate efectua la o secţie de specialitate din spitalul propriu sau unul cu un nivel superior de competenţă, la medicul de familie sau la ambulatoriul de specialitate, în funcţie de caracterul urgenţei şi necesitatea rezolvării definitive a cazului fie în regim de urgenţă, fie în regim ambulatoriu.
    ART. 32
    (1) Serviciile publice implicate în acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi primul ajutor calificat la nivel prespitalicesc au obligaţia asigurării unor mecanisme de control al calităţii la nivelul fiecărei instituţii.
    (2) Controlul calităţii se realizează, în mod cumulativ, prin:
    a) monitorizarea activităţii echipajelor de intervenţie din punct de vedere operativ.
    b) analiza retroactivă a cazurilor din punct de vedere medical.
    c) monitorizarea intervenţiilor prin intermediul unor persoane cu experienţă desemnate pentru această activitate.
    d) analiza lunară a mortalităţii şi morbidităţii.
    e) verificarea inopinată periodică a mijloacelor de intervenţie.
    f) sondaje de opinie anonime în rândul pacienţilor şi a familiilor acestora.
    (3) Controlul calităţii se poate realiza şi prin alte mecanisme specifice.
    (4) Controlul calităţii în acordarea asistenţei medicale de urgenţă spitalicească la nivelul Unităţilor şi a Compartimentelor de Primiri Urgenţe este obligatorie şi se realizează prin metode, ca:
    a) analiza retroactivă a cazurilor
    b) analiza lunară a mortalităţii şi morbidităţii
    c) evaluarea periodică a activităţii personalului în timpul gărzii şi a respectării prevederilor legale şi a protocoalelor de lucru.
    d) sondaje de opinie anonime în rândul pacienţilor şi a familiilor acestora.

    ANEXA 3

    Normele de aplicare în domeniul asistenţei medicale private de urgenţă

    ART. 1
    (1) Acordarea asistenţei medicale private de urgenţă la nivel prespitalicesc se face de către serviciile de ambulanţă private non-profit, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) sunt apelate şi coordonate prin sistemul public de urgenţă 112.
    b) să participe la acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi a primului ajutor calificat sub monitorizarea şi coordonarea Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă în baza unor protocoale de colaborare semnate de Inspectorul Şef al Inspectoratului şi de medicul şef SMURD şi avizate de Inspectorul General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    c) să existe aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice precum şi a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
    d) să afişeze numărul de apel unic de urgenţă 1-1-2.
    (2) Fundaţiile şi asociaţiile non-profit ale firmelor cu capital privat nu pot desfăşura activităţile prevăzute la alin. (1).
    (3) Serviciile de ambulanţă private comerciale pot acorda asistenţă medicală privată de urgenţă la nivel prespitalicesc, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) sunt apelate la numerele proprii de apel, cu excepţia activităţilor de consultaţii şi transport contractate prin Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru Sănătate a căror coordonare se face doar prin 112 şi dispeceratul medical public sau a celui integrat.
    b) să acţioneze exclusiv în baza unor contracte cu casele private de asigurări de sănătate precum şi în baza unor contracte individuale cu persoane fizice sau juridice sau la solicitarea directă a acestora efectuată la dispeceratul propriu al serviciului respectiv.
    c) în cazul apelării serviciilor private comerciale pentru cazuri de urgenţă pentru care apelantul nu este dispus să achite costul solicitării, dispeceratul serviciului privat va prelua solicitarea integral împreună cu numărul de contact al apelantului şi va comunica solicitarea dispeceratului medical public sau celui integrat prin numărul de apel unic 112, informând apelantul de acest demers. La momentul preluării datelor de dispeceratul medical sau cel integrat prin 112, întreaga responsabilitate de rezolvare a cazului este preluată de serviciile publice.
    d) dispeceratele proprii ale serviciilor private de ambulanţă să asigure înregistrarea apelurilor telefonice de urgenţă şi păstrarea înregistrărilor timp de cel puţin 3 luni de la data efectuării înregistrării. Implementarea acestei prevederi se aplică în cel mult 3 luni de la data publicării prezentului ordin.
    e) să menţioneze în scris, imediat sub numărul de apel afişat lateral dreapta, lateral stânga şi pe uşă/uşile din spate următoarele: 'Serviciu de ambulanţă privat. Pentru asistenţa publică de urgenţă sunaţi la 1-1-2'. Textul trebuie sa fie lizibil de la cel puţin 3 metri.
    f) dacă utilizează reclame care determină informarea eronată a populaţiei cu privire la serviciile oferite şi la condiţiile de acordare, îi va fi retrasă autorizaţia de funcţionare temporar sau permanent.
    (4) Serviciile de ambulanţă private comerciale, care nu afişează un număr de apel privat nu sunt obligate să afişeze, sub numărul de apel, fraza: 'Serviciu de ambulanţă privat. Pentru asistenţa publică de urgenţă sunaţi la 1-1-2'
    (5) Utilizarea unor reclame care sugerează că asistenţa de urgenţă este 'gratuită' sau consultaţiile sunt 'gratuite' este strict interzisă în cazul în care sunt prestate de către serviciile de ambulanţă private comerciale, servicii contractate cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru Sănătate sau cu casele private de asigurări pentru sănătate.
    (6) Reclama pentru numerele de apel proprii trebuie să fie însoţită întotdeauna de expresia ca 'numărul de apel şi prestarea serviciilor nu sunt gratuite'. În cazul în care numărul de apel este gratuit în toate reţelele telefonice fixe şi mobile, se va menţiona doar faptul că prestarea serviciilor este contra cost.
    ART. 2
    (1) În cazul consultaţiilor la domiciliu şi a activităţilor de transport contractate direct cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru Sănătate de către serviciile de ambulanţă private comerciale, trebuie respectate următoarele condiţii:
    a) nu se pot deconta de la Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru Sănătate decât costurile legate de intervenţiile la care se deplasează în urma solicitării dispeceratelor medicale publice sau a celor integrate.
    b) dispeceratele medicale publice precum şi cele integrate trimit echipajele de consultaţii sau cele de transport ale serviciilor de ambulanţă private comerciale la cazurile specifice, în baza unor protocoale de cooperare avizate de CJAS sau de CASMB şi de autorităţile de sănătate publică.
    c) la trimiterea unui echipaj al unui serviciu de ambulanţă privat comercial, dispeceratul public are obligaţia să informeze apelantul de această măsură şi de faptul că intervenţia va fi asigurată gratuit, aceasta fiind decontată de către Casa de Asigurări de Sănătate.
    d) să încheie un protocol de colaborare cu serviciul public de ambulanţă în structura căruia este dispeceratul medical sau cu instituţia sau instituţiile care răspunde de componenta medicală din cadrul dispeceratului integrat, prin care se stipulează resursele puse la dispoziţie de serviciul privat de ambulanţă şi amplasarea acestora.
    e) dacă urmează a primi solicitări prin dispeceratul medical public sau prin dispeceratul integrat să asigure din fonduri proprii mijloacele de comunicaţii radio necesare pentru fiecare mijloc de intervenţie precum şi a mijloacelor necesare la nivelul dispeceratului, fiind interzisă conectarea acestora la frecvenţele de lucru ale serviciilor publice de urgenţă sau ale serviciilor private non-profit.
    f) Serviciul de ambulanţă public în structura căruia se află dispeceratul medical sau responsabilul dispeceratului integrat informează lunar, în scris, CJAS sau CASMB de numărul intervenţiilor la care s-a deplasat fiecare serviciu de ambulanţă privat comercial menţionând datele de referinţă ale fiecărui caz.
    (2) Serviciile private comerciale de ambulanţă pot avea zone arondate pe care le deservesc în baza protocoalelor de cooperare cu serviciile publice de ambulanţă astfel încât activitatea de consultaţii şi de transport sanitar din zonele arondate să fie asigurată integral sau parţial de serviciile private de ambulanţă coordonarea rămânând la nivelul dispeceratului medical public sau a celui integrat.
    (3) Activităţile prestate de serviciile de ambulanţă private comerciale includ:
    f) acordarea consultaţiilor de urgenţă la domiciliu
    g) transportul sanitar
    h) asistenţa medicală de urgenţă cu echipaje tip B1/B2 şi C, cu excepţia primului ajutor calificat.
    (4) Spitalele publice pot contracta direct serviciile de ambulanţă private comerciale pentru transportul sanitar nemedicalizat prin licitaţie, în condiţiile legii şi numai dacă costul oferit de serviciile private este sub costul oferit de serviciile publice, fiind strict interzisă orice creştere ulterioară a tarifelor fără o nouă procedură de licitaţie. În caz contrar spitalele publice vor solicita serviciile publice pentru efectuarea transporturilor, cele din urmă putând apela la cele private în cazul lipsei de resurse.
    ART. 3
    (1) Personalul care participă la acordarea asistenţei medicale private de urgenţă prespitalicească este format din aceleaşi categorii cu cele prevăzute în sistemul public, cu excepţia medicilor rezidenţi care nu au dreptul să activeze în cadrul serviciilor private de ambulanţă, pe întreaga durată a rezidenţiatului.
    (2) Serviciile de ambulanţă private care au rezidenţi activând în structura lor beneficiază de o perioadă de tranziţie de 6 luni începând cu data publicării prezentului ordin cu condiţia ca rezidenţii care activează în cadrul serviciilor respective să aibă acordul directorului sau a coordonatorului programului de rezidenţiat.
    ART. 4
    (1) Serviciile de ambulanţă private, comerciale şi non-profit, au obligaţia să respecte reglementările prevăzute pentru serviciile publice în ceea ce priveşte formarea personalului şi competenţa necesară pentru fiecare categorie de activitate prestată, inclusiv pentru activităţile finanţate prin Casele de Asigurări private sau prin contractare directă cu persoanele fizice sau juridice.
    (2) Serviciile de ambulanţă private, comerciale şi non-profit, au obligaţia să completeze fişele medicale prevăzute în art. 26 al anexei 2.
    ART. 5
    În acordarea asistenţei medicale de urgenţă, a consultaţiilor la domiciliu şi în domeniul transportului sanitar, serviciile private respectă prevederile legale în vigoare aplicabile serviciilor publice în ce priveşte dotarea ambulanţelor cu echipamente, materiale sanitare şi medicamente.
    ART. 6
    Coordonarea medicală în faza prespitalicească a asistenţei medicale private de urgenţă se face cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) serviciile private de ambulanţă au obligaţia să asigure un dispecerat propriu de recepţionare a apelurilor şi coordonare a activităţii proprii în domeniul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească.
    b) apelurile din dispeceratele serviciilor private de ambulanţă sunt înregistrate, digital sau magnetic, iar întregistrările sunt păstrate o perioadă minimă de 3 luni.
    c) în cazul refuzului deplasării la un caz de urgenţă personalul din dispeceratul serviciului privat are obligaţia să alerteze dispeceratul medical public sau cel integrat prin 112 înaintea întreruperii legăturii telefonice cu apelantul.
    d) în cazul serviciilor prestate de serviciile de ambulanţă private în baza unor contracte cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru Sănătate, respectiv consultaţiile la domiciliu şi transportul sanitar, ele vor fi coordonate prin dispeceratul medical public sau cel integrat în baza unor protocoale şi acorduri locale, regionale, judeţene sau municipale.
    e) activitatea de acordare a asistenţei medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat a serviciilor de ambulanţă private non-profit este coordonată integral prin dispeceratele publice medicale, ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă sau prin cele integrate.
    ART. 7
    (1) La nivelul spitalelor private, asistenţa medicală de urgenţă se acordă în baza unor contracte directe cu pacienţii sau familiile acestora, în baza unor contracte colective cu firmele la care lucrează, în baza unor contracte cu casele private de asigurări şi/sau la solicitarea directă a pacientului sau al familiei acestuia.
    (2) Spitalele private au obligaţia să informeze clienţii la momentul contractării de serviciile care pot fi prestate şi de orarul de lucru.
    (3) Spitalele private au obligaţia să informeze clienţii de limitele pe care le au din punct de vedere al asigurării asistenţei medicale de urgenţă pentru diferite categorii de afecţiuni sfătuind pacientul sau familia acestuia să apeleze la o unitate sanitară publică sau privată care poate acorda asistenţa de urgenţă adecvată patologiei pacientului.
    (4) Spitalele private care deţin servicii de urgenţă au obligaţia să stabilizeze oricare pacient sosit, indiferent de posibilitatea acestuia de a achita costurile aferente, până la transferul acestuia în siguranţă la o unitate publică.
    (5) Neacordarea asistenţei medicale de urgenţă unui pacient fără posibilităţi de achitare a costurilor aferente stabilizării, aflat în stare critică, sau acuzând simptomatologia unei maladii acute care poate pune viaţa acestuia în pericol, atrage după sine retragerea imediată a autorizaţiei de funcţionare a spitalului respectiv şi interdicţia acordării asistenţei medicale de urgenţă în regim privat.
    (6) Spitalele private care acordă asistenţa medicală de urgenţă în regim privat au obligaţia de a respecta prevederile legale aplicabile spitalelor publice în acest domeniu.
    ART. 8
    Controlul calităţii în acordarea asistenţei medicale private de urgenţă este obligatoriu prin respectarea reglementărilor legale în vigoare în acest domeniu şi asigurarea mecanismelor şi procedurilor necesare asigurării calităţii şi monitorizarea activităţii cel puţin la nivelul mecanismelor prevăzute pentru serviciile publice de urgenţă.
    ART. 9
    (1) Serviciile private de ambulanţă sunt acreditate de casele de asigurări de sănătate cu care au contracte şi autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice prin autorităţile de sănătate publică.
    (2) Autorizarea unui serviciu privat de ambulanţă se face de către o comisie de specialitate numită de autoritate de sănătate publică, aprobată de ministerul sănătăţii publice, şi care are în componenţa ei cel puţin doi medici de urgenţă dintr-un judeţ, altul decât cel în care urmează să activeze serviciul care urmează a fi evaluat.
    (3) Costurile de deplasare şi eventuală cazare a membrilor comisiei se suportă de serviciul privat care urmează a fi evaluat.
    (4) Evaluarea în vederea autorizării include dar nu se limitează la:
    a) inspecţia întregului parc de ambulanţe.
    b) inspecţia dispeceratului.
    c) verificarea structurii de personal şi a documentelor care atestă nivelul de pregătire a personalului.
    (5) Autorizarea poate avea o valabilitate maximă de 3 ani.
    (6) Nerespectarea prevederilor legale duce la neacordarea autorizaţiei de funcţionare sau la retragerea temporară sau permanentă a acesteia.
    ART. 10
    Ministerul Sănătăţii Publice, direct sau prin Autorităţile de Sănătate Publică, poate inspecta şi controla activităţile desfăşurate de serviciile medicale private în domeniul asistenţei medicale de urgenţă, inclusiv prin acţiuni inopinate.

    ANEXA 4

    Normele de aplicare pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de ambulanţă

    ART. 1
    (1) Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti sunt servicii publice cu personalitate juridică şi sunt organizate în conformitate cu organigrama prevăzută în anexa nr. 11.
    (2) Serviciile de ambulanţă se organizează la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, având după caz, în componenţă staţii centrale, substaţii şi puncte de lucru.
    (3) Din motive strategice şi organizatorice, în vederea respectării timpilor de intervenţie prevăzuţi de cadrul legislativ, anumite localităţi dintr-un judeţ pot fi alocate zonei de competenţă aferentă unui alt judeţ.
    ART. 2
    Structura de conducere a serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se organizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    ART. 3
    (1) Serviciile de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se organizează în două Compartimente, după cum urmează: Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat şi Compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat.
    (2) Compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat se organizează după cum urmează:
    a) este un compartiment distinct având în dotare tehnica specifică acordării asistenţei medicale de urgenţă în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    b) personalul din acest compartiment îndeplineşte condiţiile de pregătire şi certificare prevăzute în actele normative în vigoare.
#M1
    c) începând cu 1 ianuarie 2012, toţi medicii care activează în acest compartiment trebuie să fie absolvenţi ai unui atestat în domeniul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească cu durata minimă de 6 luni, cu excepţia medicilor specialişti de medicină de urgenţă şi a celor cu competenţă în asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească obţinută în condiţiile legii. Începând cu data specificată, toţi medicii care activează în cadrul compartimentului sunt absolvenţi ai cursului respectiv, nefiind posibilă angajarea unor medici care nu au absolvit cursul.
#B
    d) începând cu 1 ianuarie 2015, toţi asistenţii medicali care activează în acest compartiment trebuie să fie absolvenţi ai unui atestat în domeniul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească cu durata minimă de 3 luni, cu excepţia asistenţilor medicali cu competenţă în asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească obţinută în condiţiile legii şi care vor fi reevaluaţi. Începând cu această dată, toţi asistenţii medicali care activează în cadrul compartimentului sunt absolvenţi ai cursului respectiv nefiind posibilă angajarea unor asistenţi care nu au absolvit cursul.
    e) începând cu 1 ianuarie 2013, absolvirea cursului de ambulanţier este obligatorie pentru toţi conducătorii auto care activează în acest compartiment, cu excepţia conducătorilor auto care au atestatul de ambulanţier, obţinut în condiţiile legii şi care vor fi reevaluaţi. Începând cu această dată, toţi conducătorii auto care activează în cadrul compartimentului sunt absolvenţi al cursului de ambulanţier nefiind posibilă angajarea unor persoane care nu au absolvit cursul.
    f) personalul care activează în compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat poate activa în compartimentul de consultaţii prin detaşare temporară sau mutat.
    g) programul de lucru şi turele de lucru pentru personalul care activează în cadrul compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat se evidenţiază separat de cel al personalului din cadrul compartimentului de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi transport sanitar neasistat.
    h) coordonarea şi monitorizarea activităţii acestui compartiment se face de către un medic coordonator.
    i) prin acest compartiment se asigură următoarele misiuni de bază: acordarea asistenţei medicale de urgenţă la nivel de echipaj medical de urgenţă B1, B2 sau C2 şi transport medical asistat la nivel de echipaj medical de urgenţă B1, B2 sau C2.
    j) în dotarea compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat nu există ambulanţe de tip A1 sau A2, autosanitare neclasificate, sau autospeciale de consultaţii la domiciliu
    (3) Compartimentul de consultaţii de urgenţă şi transport sanitar neasistat se organizează după cum urmează:
    a) este un compartiment distinct având în dotare tehnica specifică acordării consultaţiilor de urgenţă la domiciliu şi efectuării transporturilor sanitare neasistate în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    b) personalul din acest compartiment îndeplineşte condiţiile de pregătire şi certificare prevăzute în actele normative în vigoare, fiind alcătuit din medici, asistenţi medicali şi ambulanţieri.
    c) medicii care activează în cadrul acestui compartiment pot fi medici de medicină generală, medici în specialităţile: medicină internă, pediatrie şi medici rezidenţi începând cu anul III de pregătire în specialităţile menţionate cu acordul directorului sau coordonatorului de programe.
    d) personalul medical, inclusiv ambulanţierii, care activează în compartimentul de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi transport sanitar neasistat sunt pregătiţi în acordarea primului ajutor de bază precum şi în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.
    e) personalul medical din cadrul compartimentului de consultaţii la domiciliu şi transport sanitar neasistat nu poate fi detaşat la compartimentul de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat decât în urma absolvirii cursurilor şi a atestatelor prevăzute la alin. 1 din prezentul articol.
    f) coordonarea şi monitorizarea activităţii de consultaţii la domiciliu din cadrul acestui compartiment se face de către medicul coordonator al compartimentului de urgenţă iar coordonarea şi monitorizarea activităţii de transport sanitar se face de către un asistent medical coordonator.
    g) prin acest compartiment se asigură următoarele misiuni de bază: acordarea consultaţiilor de urgenţă la domiciliu utilizând autospecialele de consultaţii la domiciliu, transport sanitar neasistat la nivel de echipaj de transport A1 şi A2 şi sprijinirea compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat la nevoie.
    h) în dotarea compartimentului pentru consultaţii de urgenţă la domiciliu şi transport sanitar neasistat nu există ambulanţe tip B şi C.
    ART. 4
    (1) Structura minimă de personal în cadrul serviciilor de ambulanţă judeţene şi al municipiului Bucureşti se stabileşte de către managerul general cu respectarea normativelor de personal în vigoare, astfel încât să fie posibilă asigurarea misiunilor prevăzute în conformitate cu prevederile legale.
    (2) În stabilirea structurii de personal se ia în considerare şi complementaritatea cu echipajele SMURD din judeţul respectiv şi planurile de implementare ale acestora.
    (3) Serviciile publice de ambulanţă asigură personalul în vederea acoperirii necesarului pentru echipajele medicale de urgenţă necesare în judeţul în care funcţionează.
    (4) Substaţiile serviciilor de ambulanţă sunt deservite de echipajele medicale de urgenţă, ele putând avea şi echipaje de transport sau de consultaţii după caz.
    (5) Serviciile de ambulanţă pot avea puncte de lucru cu echipaje de consultaţii la domiciliu sau de transport sanitar.
    (6) Punctele de lucru cu echipaje de consultaţii sau transport nu vor fi luate în considerare ca substaţii de intervenţie medicală de urgenţă.
    ART. 5
    (1) Finanţarea serviciilor de ambulanţă, judeţene şi al municipiului Bucureşti se face prin buget global precum şi prin decontarea serviciilor în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
    (2) Bugetul serviciilor publice de ambulanţă este alcătuit din patru componente:
    a) Fondurile aferente desfăşurării activităţii compartimentului de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat asigurate prin buget global din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate precum şi de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice:
    1. Cheltuielile de personal aferente personalului medical şi ambulanţierilor care deservesc echipajele medicale de urgenţă cu ambulanţele tip B şi C, precum şi al operatorilor - registratorilor de urgenţă;
    2. Cheltuielile aferente parcului auto al compartimentului respectiv, incluzând combustibilul, uleiurile, întreţinerea periodică şi reparaţiile.
    3. Cheltuielile aferente asigurării mijloacelor de intervenţie operaţionale din dotare.
    4. Cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitare necesare activităţii compartimentului.
    5. Cheltuielile aferente comunicaţiilor şi transmisiilor date.
    b) Fondurile aferente desfăşurării activităţii compartimentului de consultaţii de urgenţă la domiciliu şi transport sanitar neasistat asigurate prin decontări de servicii din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate precum şi din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice.
    1. Cheltuielile de personal aferente personalului medical şi ambulanţierilor care deservesc echipajele de transport sanitar şi de consultaţii la domiciliu.
    2. Cheltuielile aferente parcului auto al compartimentului respectiv, incluzând combustibilul, uleiurile, întreţinerea periodică şi reparaţiile. Cheltuielile necesare asigurărilor mijloacelor de intervenţii operaţionale din dotare.
    3. Cheltuielile cu medicamentele şi materialele sanitare necesare activităţii compartimentului.
    4. Cheltuielile aferente comunicaţiilor şi transmisiilor de date.
    c) Sumele necesare cheltuielilor administrative finanţate prin buget global şi venituri proprii.
    1. Cheltuielile salariale ale managerului serviciului precum şi ale membrilor comitetului director.
    2. Cheltuielile salariale ale personalului angajat, cu excepţia celor prevăzuţi la litera a) punctul 1 şi litera b) punctul 1.
    3. Cheltuielile aferente utilităţilor, inclusiv ale chiriilor şi reparaţiilor aferente staţiilor şi substaţiilor.
    4. Cheltuielile privind echipamentele de lucru.
    5. Cheltuielile privind mentenanţa parcului auto, echipamentelor medicale şi dispeceratelor.
    d) Fonduri aferente altor cheltuieli:
    1. Cheltuieli aferente formării profesionale şi educaţiei medicale continue.
    2. Cheltuieli de capital potrivit dispoziţiilor legale.
    e) Bugetul serviciului de ambulanţă este alcătuit din suma totală a celor patru componente evidenţiate distinct.
    f) La negocierea bugetului cu reprezentanţii Caselor de Asigurări de Sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti nu se iau în calcul cheltuielile finanţate de la bugetul de stat.
    g) La calculul bugetului pentru anul 2009, se ia în considerare bugetul pe trimestrul IV al anului 2008, planurile de dezvoltare ale serviciilor de ambulanţă şi necesarul de personal suplimentar.
    h) Pentru următorii ani, începând cu anul 2010, bugetul poate fi negociat stabilind o sumă per capita unică la nivel naţional în urma împărţirii sumei bugetului total negociat cu Casele de Asigurări de Sănătate pentru anul 2009, incluzând şi rectificările efectuate în cursul anului respectiv, la numărul total al populaţiei deservite. La aceste valori se aplică un indice de corecţie corelat cu structura de personal şi pregătirea profesională, caracteristicile demografice, geografice, prezenţa echipajelor SMURD, precum şi cu alte criterii considerate relevante.
    i) Bugetul global negociat cu Casele de Asigurări de Sănătate pentru anul 2009 nu poate fi sub nivelul bugetului anului 2008 incluzând rectificările efectuate.
    ART. 6
    (1) Dispoziţiile prezentului ordin vor fi incluse în contractul cadru, elaborat în anul 2009 şi ale normelor de aplicare a acestuia.
    (2) Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii Publice au obligaţia de a introduce prevederile acestui ordin privind modul de realizare a bugetelor globale ale serviciilor de ambulanţă în prevederile contractului cadru şi ale normelor de aplicare ale acestuia, eliminând tariful pe kilometru şi solicitare pentru activitatea de asistenţă medicală de urgenţă şi transport medical asistat.
    ART. 7
    La sfârşitul fiecărei luni serviciile publice de ambulanţă au obligaţia să raporteze către CJAS, precum şi către CASMB, activitatea desfăşurată de fiecare compartiment incluzând datele pacienţilor care au beneficiat de serviciile lor.

    ANEXA 5

    Normele de aplicare pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare SMURD

    ART. 1
    (1) Serviciile mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare sunt organizate, din punct de vedere medical, la nivel judeţean şi regional.
    (2) Din punct de vedere operativ, organizarea serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare este reglementată prin statele de organizare ale inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti, unităţi subordonate nemijlocit Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    (3) Coordonarea medicală şi monitorizarea la nivel regional se face de către medicul şef al regiunii în cooperare cu fiecare inspector şef de inspectorat pentru situaţii de urgenţă judeţean din regiunea respectivă precum şi cu medicul şef şi/sau asistentul coordonator din judeţul respectiv.
    (4) În plan teritorial, coordonarea operativă a serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare este atributul inspectorilor şefi ai inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti, potrivit zonelor de competenţă stabilite.
    (5) Coordonarea operativă şi medicală include toate echipajele de prim ajutor şi terapie intensive SMURD indiferent de structura în care se află sau de provenienţa finanţării acestora.
    (6) Organizarea regională a serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare se face respectând regiunile de dezvoltare economică prevăzute în lege
    a) SMURD 1, activând în Regiunea Centru.
    b) SMURD 2, activând în Regiunea Nord-Vest
    c) SMURD 3, activând în Regiunea Vest
    d) SMURD 4, activând în Regiunea Sud-Vest Oltenia
    e) SMURD 5, activând în Regiunea Bucureşti - Ilfov
    f) SMURD 6, activând în Regiunea Nord-Est
    g) SMURD 7, activând în Regiunea Sud-Est
    h) SMURD 8, activând în Regiunea Sud - Muntenia
    (7) Sediul de coordonare medicală a Serviciului Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare din fiecare regiune este următorul:
    a) SMURD 1, Târgu Mureş, Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Mureş.
    b) SMURD 2, Cluj - Napoca, Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj.
    c) SMURD 3, Timişoara, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Timiş.
    d) SMURD 4, Craiova, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Dolj.
    e) SMURD 5, Bucureşti, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti.
    f) SMURD 6, Iaşi, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Spiridon, Iaşi, împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Iaşi.
    g) SMURD 7, Constanţa, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa.
    h) SMURD 8, Piteşti, Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti împreună cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Argeş.
    (8) Centrul metodologic pentru implementarea şi dezvoltarea serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare se află în cadrul SMURD 1 cu sediu în Târgu Mureş, Inspectoratul Pentru Situaţii de Urgenţă în colaborare cu Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Târgu Mureş, aflat în subordinea Inspectorului General al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, având următoarele atribuţii:
    a) îndrumarea Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă în dezvoltarea serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare.
    b) monitorizarea activităţii serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare.
    c) propunerea de proiecte şi programe de dezvoltare locale, regionale sau naţionale.
    d) monitorizarea centrelor de formare şi a activităţii de formare a personalului care activează în cadrul echipajelor SMURD.
    e) crearea protocoalelor şi a ghidurilor de practică precum şi stabilirea standardelor de lucru pentru activităţile SMURD.
    f) propunerea de acte normative şi reglementări către Ministerul Sănătăţii Publice şi Ministerul Internelor şi reformei Administrative.
    ART. 2
    (1) Structura de conducere a Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare este organizată la nivel regional, după cum urmează:
    a) medic şef (din cadrul unităţii de primiri urgenţe al centrului/spitalului regional), asistat de asistentul şef al unităţii respective;
    b) asistent şef (din structura inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă);
    c) 2 medici specialişti medicina de urgenţă angajaţi ai UPU-SMURD din cadrul regiunii, cu atribuţii de medici inspectori;
    d) 2 asistenţi, angajaţi ai UPU-SMURD din cadrul regiunii, cu atribuţii de asistenţi inspectori, absolvenţi ai unui curs de formatori;
    e) responsabil logistică, angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă;
    f) responsabil formare personal, angajat al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă.
    (2) La nivel Judeţean structura de conducere a Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare este organizată după cum urmează:
    g) medic şef al Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul spitalului judeţean, asistat de asistentul şef al unităţii respective;
    h) asistent şef, angajat al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă.
    i) asistent şef al unităţii de primiri urgenţe din cadrul spitalului judeţean,
    j) responsabil logistică angajat al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă, asistat de asistentul şef al unităţii respective;
    k) responsabil formare personal, angajat al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă.
    (3) La nivel local structura de conducere a Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare este organizată în comandant echipaj/staţie, angajat al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă sau al autorităţilor publice locale cu detaşare la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 3
    (1) În cadrul serviciilor mobile de urgenţă, reanimare şi descarcerare funcţionează următoarele tipuri de echipaje:
    a) echipaje de prim ajutor calificat, care se află la nivel judeţean şi local, precum şi la nivelul municipiului Bucureşti şi sunt distribuite astfel încât să se asigure respectarea prevederilor legale în privinţa timpilor de deplasare şi sosire la cazurile de urgenţă în mediul rural şi urban fără respectarea limitelor administrative ale judeţelor, municipiilor şi localităţilor în care funcţionează.
    b) echipaje de prim ajutor şi operaţiuni de salvare (cu echipamente specifice de salvare/descarcerare), care se află la nivel judeţean şi local şi sunt distribuite astfel încât să se asigure respectarea prevederilor legale în privinţa timpilor de deplasare şi sosire la cazurile de urgenţă în mediul rural şi urban, fără respectarea limitelor administrative ale judeţelor, municipiilor şi localităţilor în care funcţionează. Aceste echipaje sunt amplasate în baza unor analize asupra riscurilor şi a potenţialelor categorii de urgenţe din localitatea sau zona în care urmează a fi implementate
    b) echipaje de terapie intensivă mobilă, care se află la nivel judeţean/municipiul Bucureşti şi pot fi înfiinţate în localităţi şi altele decât reşedinţa de judeţ în cazul în care se consideră necesar, cu condiţia existenţei resurselor umane adecvate. Aceste echipaje acţionează la nivel judeţean şi interjudeţean fără respectarea limitelor administrative municipale sau judeţene.
    c) echipajele de salvare aeriană se află la nivel regional şi sunt înfiinţate luând în considerare existenţa mijloacelor necesare de intervenţie precum şi a resurselor umane necesare. Aceste echipaje acţionează la nivel regional sau inter-regional.
    d) echipaje de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi, care se află la nivel regional şi sunt înfiinţate în vederea asigurării intervenţiilor la nivel regional şi naţional în caz de accidente colective, calamităţi sau alte intervenţii de urgenţă de lungă durată.
    e) echipaje de intervenţie rapidă a medicului de urgenţă, care se află la nivel judeţean, putând fi înfiinţate şi la nivel local (municipiu/oraş) dacă există resursele umane necesare şi justificarea din punct de vedere operativ. Aceste echipaje sunt înfiinţate în vederea asigurării intervenţiilor la cazurile la care se deplasează şi echipajele de terapie intensivă mobilă, precum şi în vederea asigurării sprijinului necesar echipajelor de prim ajutor şi echipajelor de asistenţă medicală de urgenţă din cadrul serviciilor de ambulanţă.
    f) echipaje de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi, care se află la nivel regional în vederea asigurării intervenţiilor la nivel regional sau naţional şi utilizează mijloacele generale de intervenţie precum şi mijloace specifice de intervenţie. Aceste mijloace specifice pot fi: autospeciale de intervenţie la accidentele colective şi calamităţi, autospeciale de transport personal şi multiple victime, aeronave de transport şi alte echipamente şi mijloace de intervenţie.
    (2) echipajele de intervenţie pot utiliza, după caz, mijloace neconvenţionale de intervenţie cum ar fi: nave, motociclete, ATV şi altele.
    ART. 4
    Structura minimă de personal a echipajelor SMURD este organizată după cum urmează:
    a) structura minimă de personal a echipajelor de prim ajutor calificat este de 3 persoane care includ şi conducătorul auto cu instruire paramedicală.
    b) structura minimă de personal a echipajelor de prim ajutor şi operaţiuni de salvare este de 4 persoane, inclusiv conducătorul auto.
    c) structura minimă de personal a echipajelor de terapie intensivă mobilă este de 4 persoane reprezentate de medic, asistent medical şi personalul paramedical inclusiv conducătorul auto.
    d) structura minimă de personal a echipajelor aeriene de salvare este de 4 persoane reprezentate de comandant de echipaj-pilot, pilot, medic şi asistent medical/paramedic.
    e) structura minimă de personal a echipajelor de intervenţie la accidente colective şi calamităţi este de 15 persoane reprezentate de personal paramedical şi personal specializat în operaţiuni de salvare/descarcerare şi 8 persoane reprezentate de personal medical şi paramedical.
    f) structura minimă de personal a echipajelor de intervenţie rapidă a medicului de urgenţă este 3 persoane care sunt reprezentate de un medic, un asistent medical sau paramedic şi un conducător auto asistent medical sau paramedic.
    ART. 5
    (1) Misiunile echipajelor de prim ajutor calificat constau în:
    a) intervenţia la cazurile în care una sau mai multe persoane se află într-o situaţie cu risc vital din cauza unei îmbolnăviri sau a unei accidentări acute.
    b) intervenţia la cazurile care necesită acordarea primului ajutor într-un interval de timp scurt.
    c) asigurarea protecţiei medicale în cazul intervenţiei echipajelor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă la solicitările specifice care prezintă risc de accidentare pentru personalul echipelor de intervenţie.
    d) intervenţia la accidentele colective şi calamităţi.
    (2) Misiunile echipajelor de prim ajutor şi operaţiuni de salvare constau în:
    a) intervenţia la cazurile în care una sau mai multe persoane se află într-o situaţie cu risc vital din cauza unei îmbolnăviri sau accidentări acute.
    b) intervenţia la cazurile care necesită acordarea primului ajutor într-un interval scurt de timp.
    c) intervenţia la cazurile care necesită descarcerare sau alte operaţiuni de salvare.
    d) asigurarea protecţiei medicale în cazul intervenţiei echipajelor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă la misiunile specifice cu risc de accidentare pentru personalul echipelor de intervenţie.
    e) intervenţia la accidentele colective şi calamităţi.
    (3) Misiunile echipajelor de terapie intensivă mobilă constau în:
    a) intervenţia la cazurile în care una sau mai multe persoane se află într-o situaţie cu risc vital din cauza unei accidentări sau îmbolnăviri acute.
    b) intervenţia în sprijinul echipajelor de prim ajutor calificat sau a echipajelor medicale de urgenţă din cadrul serviciilor de ambulanţă.
    c) asigurarea medicală în cazul intervenţiei echipajelor Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă la misiuni specifice cu risc major de accidentare pentru personalul echipelor de intervenţie.
    d) intervenţia la accidentele colective şi calamităţi.
    (4) Misiunile echipajelor de salvare aeriană constau în:
    a) intervenţia la cazurile în care una sau mai multe persoane se află într-o situaţie cu risc vital din cauza unei accidentări sau îmbolnăviri acute.
    b) intervenţia în sprijinul echipajelor de prim ajutor precum şi a echipajelor medicale de urgenţă din cadrul serviciilor de ambulanţe.
    c) misiuni de căutare - salvare aeriană.
    ART. 6
    (1) Echipajele de prim ajutor calificat ale Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare sunt dotate în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 1092/1500/2006 privind stabilirea competenţelor şi atribuţiilor echipajelor publice de intervenţie de diferite niveluri în faza prespitalicească.
    (2) Echipajele de prim ajutor şi operaţiuni de salvare ale Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare sunt dotate în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 1092/1500/2006 privind stabilirea competenţelor şi atribuţiilor echipajelor publice de intervenţie de diferite niveluri în faza prespitalicească. La această dotare se adaugă echipamentele de descarcerare şi cele specifice operaţiunilor de salvare ce pot avea loc în zona de competenţă a echipajelor respective.
    (3) Echipajele de terapie intensivă mobilă şi echipajele de salvare aeriană ale Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare sunt dotate în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr. 1092/1500/2006 privind stabilirea competenţelor şi atribuţiilor echipajelor publice de intervenţie de diferite niveluri în faza prespitalicească.
    ART. 7
    Finanţarea Serviciilor Mobile de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

    ANEXA 6

    Normele de aplicare privind acordarea asistenţei de urgenţă în caz de accidente colective, calamităţi şi dezastre în faza prespitalicească

    ART. 1
    Organizarea sistemului de intervenţie în caz de accidente colective şi dezastre în faza prespitalicească se face la nivel judeţean regional şi naţional.
    ART. 2
    În cazul producerii unor accidente colective sau calamităţi, cu manifestări deosebit de rapide şi efecte limitate în timp, la nivel regional, judeţean/al municipiului Bucureşti, având ca rezultat victime multiple, se activează Planul Roşu de Intervenţie.
    ART. 3
    (1) Planul roşu se declanşează, la solicitarea Inspectorului Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, de Prefectul judeţului în care are loc incidentul sau, după caz, de Prefectul municipiului Bucureşti.
    (2) Planul roşu se declanşează în baza informaţiilor obţinute:
    a) de dispeceratele de urgenţă prin numărul unic de apel 112,
    b) de la primele echipaje de intervenţie sosite la locul intervenţiei,
    c) de la sistemele de monitorizare conectate la dispeceratele medicale, dispeceratele Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, dispeceratele poliţiei şi ale jandarmeriei sau la alte dispecerate cu rol în acest domeniu.
    (3) În lipsa prefectului sau în cazul imposibilităţii contactării lui în cel mult 5 minute de la constatarea necesităţii declanşării planului roşu, acesta se declanşează la ordinul Inspectorului Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti.
    (4) Din momentul declanşării planului roşu, serviciile publice de ambulanţă intră sub coordonarea Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă.
    (5) Inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă poate solicita pe durată limitată şi echipajele serviciilor private de ambulanţă dacă situaţia o impune.
    (6) Planul Roşu este unic la nivelul zonei administrativ teritoriale pentru care a fost întocmit.
    (7) Structura-cadru a Planului Roşu se aprobă prin ordin comun al inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi secretarului de stat sau subsecretarului de stat din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, care coordonează activitatea în domeniul medicinei de urgenţă.
    (8) Planul Roşu se elaborează de inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti şi se semnează de reprezentanţii tuturor instituţiilor implicate.
    (9) Planul Roşu se avizează de prefect şi se aprobă de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
    (10) În scopul verificării, validării şi actualizării prevederilor Planului Roşu, instituţiile implicate desfăşoară activităţi de pregătire comune periodice, cel puţin o dată la 6 luni. Persoanele cu atribuţii în cadrul planului sunt obligate să cunoască conţinutul acestuia în părţile ce-i privesc conform competenţelor avute.
    (11) În cazul unui incident a cărui soluţionare determină necesitatea mobilizării unor resurse care depăşesc capacitatea de intervenţie a autorităţilor locale şi judeţene/ale municipiului Bucureşti, inspectorul şef al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean, cu informarea prefectului, va adresa inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă solicitarea de sprijin din partea inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă ale judeţelor limitrofe sau al municipiului Bucureşti. Această solicitare se materializează în declanşarea Planului Roşu la nivelul judeţelor respective sau al municipiului Bucureşti şi trimiterea de forţe şi mijloace în sprijin, la locul accidentului.
    ART. 4
    (1) Planul roşu se declanşează cu alertarea, care cuprinde:
    a) obţinerea informaţiilor.
    b) alertarea instituţiilor implicate în planul roşu în cel mai scurt timp posibil, înaintea declanşării planului de către prefect, în vederea pregătirii resurselor şi alertării personalului aflat în afara programului de gardă.
    (2) După alertare, urmează declanşarea planului, care se face în conformitate cu prevederile prezentului articol şi ia în considerare următorii factori:
    a) numărul real sau potenţial al victimelor,
    b) caracteristicele operaţiunilor de salvare necesare,
    c) gradul de dificultate al operaţiunilor de salvare,
    d) potenţialul evolutiv al situaţiei,
    e) capacitatea de intervenţie ale diferitelor instituţii în cazul în care planul nu este declanşat,
    f) capacitatea de intervenţie ale diferitelor instituţii în vederea asigurării misiunilor obişnuite pe durata intervenţiei la cazul în cauză în cazul în care nu se declanşează planul roşu.
    (3) Funcţiile planului roşu pentru care trebuie alocate responsabilităţi diferitelor instituţii cuprinse în cadrul planului sunt:
    a) triajul, primul ajutor şi brancardajul la locul intervenţiei, inclusiv în cazul zonelor cu acces restricţionat.
    b) postul medical avansat, instalarea, amplasarea şi modul de organizare.
    c) triajul medical al victimelor la nivelul postului medical avansat.
    d) acordarea asistenţei medicale avansate de urgenţă şi pregătirea în vederea evacuării.
    e) organizarea triajului de evacuare şi evacuarea a pacienţilor.
    f) pregătirea primirii la nivelul unităţilor şi a compartimentelor de primiri urgenţe din cadrul spitalelor de urgenţă şi a altor spitale din zona accidentului.
    g) declanşarea planului alb la nivelul spitalelor implicate.
    (4) Comanda şi controlul planului roşu include:
    a) planul roşu stabileşte structura de comandă şi control la locul intervenţiei.
    b) intervenţia este, în general, sub comanda Inspectorului Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă sau a reprezentantului acestuia.
    c) inspectorul Şef al Inspectoratului sau reprezentantul acestuia este numit în plan Comandantul Operaţiunilor de Salvare (C.O.S.).
    d) comandantul operaţiunilor de salvare are ca adjunct medicul şef SMURD sau locţiitorul acestuia, acesta fiind numit în planul roşu Directorul Operaţiunilor de Salvare Medicală (D.S.M.)
    e) în lipsa unei structuri SMURD în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă funcţia de DSM este preluată de directorul medical al serviciului judeţean de ambulanţă sau al municipiului Bucureşti sau de reprezentantul acestuia.
    (5) Comunicaţiile în cadrul planului roşu cuprind:
    a) stabilirea regulilor de comunicaţii la locul intervenţiei şi între locul intervenţiei şi instituţiile judeţene, regionale şi naţionale.
    b) stabilirea frecvenţelor de comunicaţii.
    c) stabilirea sistemelor de comunicaţii care urmează a fi utilizate, inclusiv telefonia mobilă şi telefonia prin satelit.
    (6) Planul roşu se finalizează cu abordarea problemelor de identificare a pacienţilor şi înregistrarea acestora precum şi a problemei decedaţilor.
    (7) Componentele planului roşu urmează a fi detaliate în ghidul elaborat de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
    ART. 5
    În cazul intervenţiei la accidentele colective şi calamităţi, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene pun la dispoziţia echipajelor de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat echipamentele şi materialele specifice aflate în înzestrarea acestora, necesare dotării posturilor medicale avansate, personalul medical specializat fiind asigurat din cadrul serviciilor de ambulanţă precum şi din cadrul spitalelor de urgenţă.
    ART. 6
    (1) Posturile medicale avansate sunt clasificate în post medical avansat de categoria I şi post medical avansat de categoria II
    (2) Postul medical avansat de categoria I se organizează după cum urmează:
    a) este format dintr-un cort de tratament şi unul de triaj adecvate pentru a trata simultan un număr maxim de 10 victime.
    b) este transportat într-o rulotă remorcată de o autospecială de descarcerare.
    c) include medicamentele şi materialele sanitare necesare îngrijirii a 15 - 20 de pacienţi dintre care cel puţin 5 aflaţi în stare critică.
    (3) Postul medical avansat de categoria II se organizează după cum urmează:
    a) este format din trei corturi, unul de triaj şi două de tratament adecvate pentru a trata simultan cel puţin 30 de victime.
    b) este transportat într-un mijloc specific de transport care permite accesul la zonele greu accesibile având capabilităţile de deplasare ale unui vehicul offroad.
    c) include sisteme de încălzire ale cortului şi sisteme de iluminat exterior şi interior.
    d) include medicamentele, materialele sanitare şi echipamentele necesare acordării asistenţei medicale de urgenţă la un nivel avansat cel puţin unui număr de 50 de victime.
    e) include echipamentele proprii de ventilaţie şi monitorizare pentru cel puţin 3 pacienţi simultan.
    ART. 7
    Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă deplasează, acolo unde se află în dotarea lor, puncte mobile de comandă ca parte componentă a răspunsului la Planul Roşu. Astfel de puncte rămân la locul intervenţiei până la finalizarea acesteia.
    ART. 8
    În cadrul răspunsului la Planul Roşu, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă asigură transportul personalului de intervenţie prin autospecialele de transport personal şi multiple victime dacă astfel de autospeciale se află în dotarea lor.
    ART. 9
    În cadrul răspunsului la Planul Roşu, pot fi solicitate elicoptere ale Inspectoratului de Aviaţie din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative precum şi din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea transportului de materiale şi personal de intervenţie şi/sau în vederea asigurării evacuării victimelor de la locul intervenţiei.
    ART. 10
    La nivelul spitalelor de urgenţă, al spitalelor municipale şi orăşeneşti există un Plan Alb referitor la preluarea unui număr mare de pacienţi în cazul unui accident colectiv sau al unei calamităţi.
    ART. 11
    Planul Alb este elaborat la nivelul spitalului şi include elementele organizatorice necesare în cazul unui aflux masiv de victime.
    ART. 12
    Planul Alb include:
    a) alertarea.
    b) declanşarea.
    c) crearea unui punct de comandă şi control la nivelul spitalului.
    d) organizarea primirii la nivelul UPU sau CPU.
    e) triajul.
    f) organizarea investigaţiilor.
    g) eliberarea locurilor de internare.
    h) primirea activităţilor curente care nu au caracter de urgenţă şi dirijarea resurselor către rezolvarea situaţiei de urgenţă.
    i) rezolvarea situaţiilor speciale cum ar fi decontaminarea victimelor în cazul contaminării acestora cu substanţe chimice, radiologice sau biologice.
    j) organizarea comunicaţiilor interne şi externe, inclusiv cu punctul mobil de comandă al inspectoratului pentru situaţii de urgenţă.
    ART. 13
    Planul Alb se elaborează de Ministerul Sănătăţii Publice, prin Centrul Operativ pentru Situaţii de Urgenţă, în colaborare cu specialişti ai Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.